Zâmbetul? Genele lungi? Talia de viespe? După ce standarde definim astăzi o fată frumoasă? Și cine trage linia dintre frumusețea naturală și… frumusețea toxică?
Panorama.ro analizează într-un amplu material jurnalistic realitatea unei frumuseți toxice pe care o vedem la fiecare pas: filtre, standarde dictate de social media și pericolele la care se expun fetele și băieții care apelează la proceduri rapide în saloane obscure, fără medici sau personal calificat.
E dimineață, într-un metrou din București. O tânără de 20 și ceva de ani își verifică selfie-ul pe ecran: buze pline, gene lungi, sprâncene desenate perfect. La mâna în care ține telefonul, unghii lungi, în formă de migdală, cu model „în trend” de pe TikTok. Te uiți în jur și scena se repetă: de la „editările” făcute chipului, la sâni foarte plini, talie de viespe și posterior-„piersică”, vedem că ceea ce odinioară erau mai degrabă filtre pe social media sau himere promovate de influenceri în online a ajuns acum standard de frumusețe în offline. Inclusiv pentru adolescente.
fragment din articolul Gene-evantai, buze pline, sâni ca pe TikTok: realitatea urâtă a unei frumuseți toxice, publicat în Panorama.ro
Citind articolul, ce mi-a apărut pe telefon de la prima oră, și apoi uitându-mă în oglindă pentru clasicul “să mă spăl pe ochi de dimineață”, am privit mai adânc în propria-mi privire.
Am ajuns până la profunzimea sufletului. Am zâmbit puțin, enumerând scurt cum sunt eu ca persoană, ce îmi place la mine. Am dat din cap acolo unde știu că mai am de lucrat. Și, într-o fracțiune de secundă, m-am întors. Aici, în oglindă. Verificându-mi și eu selfie-ul.
Sunt frumoasă? M-am întrebat. Și m-am privit. Nu am gene-evantai. Nici nu îmi plac… Sau poate văd eu “strugurii acrii” pentru că nu ajung la ei. Buze pline? Nu. Mici. Obișnuite. Dar îmi plac așa. Sâni ca pe TikTok? Aș vrea eu… Bine, poate nu chiar așa, dar oricând e loc de o îmbunătățire.
Și fix atunci m-a lovit. E atât de ușor să aluneci pe panta asta. “Dacă aș fi puțin mai… “, “Dacă aș adăuga aici…”, “Dacă aș avea și eu…”
Fiecare fată are această frământare. “Sunt eu frumoasă?”. “Cum mă văd ceilalți?”, „Poate ar trebui să… “. Și aici, locul liber se completează cu propria vulnerabilitate. Propriul “defect din fabrică”: sâni prea mici, gene ioc, buze subțiri, nas urât, picioare cu celulită, lipsa unei talii de viespe sau a abdomenului plat cu 6 pătrățele. Lista este infinită.
Și tocmai aceste vulnerabilități sunt exploatate de medici esteticieni, dermatologi și printre ei, mulți, prea mulți “bișnițari”… „bișnițari de frumusețe”. Nu-i pot numi altfel.
Dincolo de cabinetele autorizate și clinici luxoase, există și o piață paralelă, ascunsă privirii publice, unde intervențiile sunt făcute rapid, ieftin și periculos. Persoane fără pregătire medicală fac aceste intervenții „la negru”, în apartamente sau saloane improvizate, fără autorizație sanitară, folosind substanțe de proveniență incertă, cumpărate online, după cum a arătat și Digi24. Consecințele sunt deseori dramatice: infecții, cicatrici permanente sau asimetrii ireversibile.
fragment din articolul Gene-evantai, buze pline, sâni ca pe TikTok: realitatea urâtă a unei frumuseți toxice, Panorama.ro
O veche zicală spune că frumusețea stă în ochii privitorului
O fată frumoasă în ochii cuiva, poate fi total neatrăgătoare pentru altcineva. Așadar, frumusețea nu este un dat universal. Nu există o ecuație a frumuseții. Totuși, putem fi cu toții de acord că sunt importante trăsăturile armonioase, zâmbetul și privirea caldă, felul în care ne îngrijim.
Și chiar dacă suntem de acord cu frumusețea naturală și nu apelăm la procedurile care sunt acum în trend, ne este greu să ne arătăm fix așa cum suntem. Nu avem curaj să ieșim în lume fără „o adăugire” – un rimel, un ruj măcar, unghii cu gel sau un păr ondulat la perie.
- Când era mai mic, fiul meu mi-a pus o întrebare simplă: „Mami, de ce te dai cu rimel?”
- „Ca să fiu și eu mai frumoasă”, i-am zis.
- „De ce vrei să fii mai frumoasă?”.
- „Ca să fiu și eu mai frumoasă”, i-am zis.
Aici, neștiind să fac față neîncrederii în mine, mai ales în fața fiului meu, am deviat de la subiect. Dar întrebarea a rămas cu mine.
Ne verificăm în oglindă și ne punem filtre imaginare. Ne e greu să ne privim fix așa cum suntem. Cu linii de expresie pe chip. Cu gene nici mari, nici mici. Cu pistrui. Poate chiar un coș pe ici, pe colo. Cu o culoare banală a părului. Sau poate deja fire albe… Cu colăcei în talie. Cu celulită pe picioare. Poate prea grase pentru propriul standard de frumusețe. Și atunci mai suntem noi frumoase?
Ce ne facem atunci când nu ne place selfie-ul din oglindă? Rămânem la nivel de gene-evantai și standarde de pe TikTok?
“Frumusețea nu este despre chipul tău, ea cuprinde întreagă ta ființă” zic niște versuri foarte faine…
Tu ce faci ca sa te simți frumoasă? Și, mai ales, de ce vrei să fii frumoasă?
Credit foto: Freepik/Pexels/LATimes.com