Obosit de milioanele de secvențe de procreere pe care încă și le amintea din noapte neagră din care tocmai se trezise, povestea de față începe cu zeul sexului când se plimba pe o plajă cu nisip negru.
Nisipul era negru, fiind probabil format de cenușa aceluiași vulcan care era și sursa tărâmului pe care se afla. În dreapta erau pomi, în stânga se întindea oceanul albastru-verzui – cel mai probabil, gândi zeul, Oceanul Atlantic.
La câteva lovituri de braț de țărm se zărea o insuliță… o piatră ieșind colțuroasă din mare, unde o yoghină stătea într-o poziție meditativă, parcă invocând soarele… și, poate, chiar pe zeu în scop copulativ. Era singură?
Zeul o privi cum stătea contorsionată
Încordată, dar feminină, aerul în jurul ei părea static. Deși oceanul era viu, spumega alb, de parcă voia să înghită insula cu tot cu yoghină. Poate asta era doar imaginația din spatele ochilor albaștri ai zeului, se gândi pentru o clipă.
Realiză că nu visează și simți chiar un strop de gelozie. Cum să se adreseze lui prin intermediul universului, când el era chiar acolo, pe plajă?
Simțea nisipul negru cu zeci de bucăți de scoici sub picioare. Nu-i păsa că-l înțepau, căci era absorbit de contemplare.
Din dreapta, din desiș, un zgomot, un chicotit gemut îi atrase atenția
Cineva făcea dragoste între copaci. Dar, spre surprinderea lui, în timp ce scruta zona aflată mai sus, oarecum deasupra plajei, un curcubeu se întinse pe cer. Chiar deasupra locului de unde auzi clar zgomotul fecund.
Zeul sexului zâmbi întrebându-se: Ce chestie! Oare ce înseamnă asta? ”Cur” știu ce e, dar ce o fi ”beu”? Cine s-o fi gândit la numele asta? Eh, clar că acolo în tufiș nu e loc de mine… Dar gândul îi trecu repede.
Dorind să-și reia contemplația asupra yoghinei, întoarse capul spre stânca colțuroasă. Yoghina dispăruse – păcat!
Ultimul gând care îi trecu prin minte a fost: “Să-mi bag mințile-n cap și capacitatea mea de procreere în ea de băutură! E ultima dată când mă mai îmbăt!”