Mergând pe urmele lui Disilica (n.a. Dionysos), grasul și cârlionțatul grec, zeul mirosea vântul cu fața spre apus. Brusc, a realizat că vântul, singur, nu putea crea un asemenea miros.
Mirosea a peșteră cu comori, a baldachin pufos și, își amintea zeul, a ceva de la începutul lumii… Poate a iarbă încinsă.
Nu zări nimic. Nu era nimic concret, încă. Iar mirosul se pierdu în vânt.
Zeul mergea spre apus și simțea că urma o noapte lungă. Simțea miliarde de energii care își căutau perechea. Măcar o pereche. Altele, la fel de multe, poate chiar mai multe, deși o aveau deja, voiau să copuleze. Multe, în toată necunoașterea, în toată neînțelegerea vibrației nedeclarate vreodată.
Cu gândul în spatele tâmplelor, zeul simți din nou fecundul
Un val lovi cu putere promontoriul nisipos și pietros, cu zgomot de tunet. Iar privirea zeului căzu în stânga, jos, spre locul de unde se auzise prăvălirea.
Nu mai văzu valul. Văzu două picioare superbe. Nici măcar nu se sinchisi să-și ridice privirea spre restul femeii care, era clar, emana acel miros.
Se apropie ca vrăjit, cu ochii ațintiți spre labele acelea care înfigeau în nisipul umed picioarele ce-l vrăjiseră. La capătul lor erau nouă degete — cel puțin așa numărase el în grabă — terminate cu unghii superbe, parcă nestemate desenate de un zeu al frumuseții.
Se aplecă să le atingă, să le admire, să le salute.
Femeia nu se mișca. Mai trecu un val, mai mic, peste ele. Atunci apăru și al zecelea deget. Zeul voi să se ridice, dar se opri. În fața lui, clepsidra fecundității. Trupul său era îndoit la 90 de grade, o poziție ciudată pentru cei care, probabil, priveau scena și o măsurau cu ochii nemișcați.
Nu voi să dea ochii cu posesoarea mirosului și a degetelor. Doar își duse mâna la frunte și-și atinse tâmpla cu degetul mic. Așa, își spuse, o va saluta de acum încolo pe Fecundă.
Într-o clipită, totul se destrămă. Posesoarea celor zece degete păși mai adânc în apă, în fața valurilor calde, la marginea nopții. Acolo unde se aflau și orele duse ale zilei.
*Dionysos: în mitologia greacă este zeul vinului, al fertilității, al vegetației, al teatrului și al extazului religios.