După o iarnă grea, Sălășluia-în a ieșit la plimbare în orașul de pe Dâmbovița. Un oraș chinuit de epoca sterpă și imbecilă a comuniștilor, niște utopici fără imaginație, convinși că pot redesena lumea cu rigla.
Au mutilat mult din București, dar nu tot. Au rămas încă părți care reflectă umbrele Parisului de altădată.
Prin astfel de locuri mergea Sălășluia-în, parcă la îndemnul Zeului.
Pașii l-au dus spre...
Era aproape greu de crezut cât de cald se simțea răsăritul, dar se putea trăi, totuși. Îl durea capul de parcă i-ar fi plesnit tâmplele. Și, cu toate acestea, îi plăcea teribil.
Chiar și situația ingrată: dormea sub un cal, lângă grajd, iar aerul mirosea a staul, a trupuri și a rut — avea ceva potrivit pentru el. Ținea o pisică grasă în brațe, doar...
Mergând pe urmele lui Disilica (n.a. Dionysos), grasul și cârlionțatul grec, zeul mirosea vântul cu fața spre apus. Brusc, a realizat că vântul, singur,...
Într-o noapte ca oricare alta, mintea m-a purtat într-un tărâm al începuturilor. Un timp în care cuvintele abia prindeau formă, iar cerul nopții era...
