De ce avem 285.000 de românce în minus în câmpul muncii?

Unde sunt aceste femei și de ce nu lucrează? Cel mai probabil sunt nevoite să stea (încă) “la cratiță”, în România anului 2026.

Astăzi vorbim despre bariere, stereotipuri și drumul greu spre independență al româncelor.

Rata de ocupare a femeilor active (20–64 ani) în România era de aproximativ 60% în 2024.

În același timp, media Uniunii Europene depășea 70%, conform Eurostat. Așadar, avem un decalaj de cel puțin 10% față de statele europene.

Cât ne costă, ca țară, femeile care nu muncesc?

Mai puține românce sunt în câmpul muncii înseamnă și mai puțini bani pentru România, atrage atenția Asociația Solidaritate și Egalitate. Mai exact, România pierde un potențial de 13,2 miliarde de euro* la PIB, conform analizei realizate pe baza datelor Eurostat și Banca Mondială.

Acești bani ar putea fi câștigați dacă țara noastră ar atinge aceeași rată de ocupare ca media UE, de 70%. Astfel, cele 10 procente înseamnă integrarea suplimentară a 285.000 de femei în câmpul muncii.

„În România, avem una dintre cele mai mari diferențe din Uniunea Europeană între potențialul femeilor și modul în care acest potențial este valorificat în economie. Nu vorbim doar despre dreptate socială, ci despre competitivitate, despre bani reali pierduți în fiecare an și despre un viitor în care nu putem progresa cu jumătate din resursa de talent ținută pe margine.”
Mihaela Tudor, fondatoarea Asociației Solidaritate și Egalitate și inițiatoarea mișcării #WeAreHalf

18,1%, decalajul de gen în România

Când spunem decalaj de gen vorbim despre câte femei lucrează, raportat la numărul de bărbați. Și, deși peste tot în Europa sunt mai mulți bărbați în câmpul muncii față de femei, în România diferența e mult mai mare. Atât de mare, încât ne aflăm în top, din nou.

Mai precis, 18,1% este decalajul de gen, asta însemnând că în 2024:

am avut 60,3% femei care lucrează
și 78,4% bărbați

În același timp, în UE acest decalaj este aproape la jumate. Astfel, diferența dintre rata de ocupare a bărbaților (80,8%) și cea a femeilor (70,8%) a fost de 10,0 puncte procentuale.

„Diferența de ocupare dintre femei și bărbați nu este o problemă socială marginală, ci una dintre cele mai costisitoare vulnerabilități economice ale României. Țările care au recuperat rapid acest decalaj au făcut-o nu prin retorică, ci prin politici publice coerente, corelate cu nevoile reale ale pieței muncii”.
conf. univ. dr. Andreea Paul, profesor de economie la Academia de Studii Economice din București și președinta INACO – Inițiativa pentru Competitivitate.

Țările cu cea mai mare rată de ocupare a femeilor includ Estonia (80,9%), Suedia (79,9%) și Olanda (79,7%). Pe de altă parte, cele mai mici rate sunt în: Italia (57,4%), Grecia (59,9%) și România (60,3%).

Totuși, fiecare punct procentual câștigat în ocuparea feminină poate însemna pentru România venituri publice suplimentare și presiune mai mică pe sistemele sociale.

De ce nu lucrează româncele?

lipsa serviciilor de îngrijire,
flexibilitatea scăzută a muncii,
stereotipurile de rol,
accesul limitat la reconversie profesională
dificultățile de reîntoarcere în câmpul muncii după concediul maternal, în special în mediul rural.

Asociația Solidaritate și Egalitate a fost fondată în 2023 de Mihaela Tudor și a lansat campania națională #WeAreHalf, o mișcare de informare și educare publică dedicată egalității de gen și independenței economice a femeilor.

* Pentru această estimare a impactului asupra PIB, a fost utilizată productivitatea medie anuală per persoană ocupată, de aproximativ 46.000 de euro.