Ce vrei de Dragobete? Dragoste, dorință sau sex?

Toate de mai sus. Dacă nu cumva cer prea mult de Dragobete. Dar oare se poate? Sau e ceva ce vânăm? Ceva ce râvnim în tăcere?

E femeia o ființă romantică by default, poate prea romantică, iar bărbatul un năvalnic Dragobete cu alură de conchistador sexual?

Astăzi am luat din raft o carte care se voia de mult timp citită. Inteligență erotică a psihoterapeutei Esther Perel, cunoscută pentru expertiza sa în domeniul relațiilor de cuplu, intimității și vieții sexuale. Și am răsfoit pagină după pagină, sperând să primesc niște răspunsuri.

“Nu ai neapărat nevoie de dragoste pentru a face sex, dar ai nevoie de sex în dragoste”, i s-a destăinuit un bărbat autoarei Esther Perel, în timpul unei petreceri la New York.

Da, de acord cu el. Din păcate, sunt atât de multe cupluri care par să o ducă bine în dragoste, care se țin de mână pe stradă și aparent nu au nicio problemă. Însă, în realitate, patul lor s-a “răcit” demult.

Cum ajung doi oameni care se iubesc să nu mai facă sex?

Se simt ei fericiți? Și unde dispare dorința?

Am aflat azi din cartea doamnei Perel că “inteligența erotică înseamnă crearea unei distanțe și apoi animarea acestui spațiu”.

Interesant. Deci prea multă iubire poate omorî dorința. Prea mult “noi” poate duce la monotonie. La sex plictisitor. Sau la o viață sexless.

Sexul de calitate apropie foarte mult două persoane. Dar are și un efect de bumerang. Adică, sexul ăla frumos și nebun te apropie, dar fix această apropiere face ca sexul să devină apoi dificil.

Pentru a simți dorință, trebuie să fie tensiune.

“Emoția de la început este cauzată de nesiguranță, în sensul că nu știi exact se simte el pentru tine”, scrie în Inteligența erotică.

Așa e. Ne plac începuturile pentru că sunt misterioase. Pentru că sunt pline de emoții. Însă, în același timp, ne dorim foarte tare să ne apropiem de celălalt, să-l cunoaștem. Și uite așa nu mai lăsăm loc pentru necunoscut. Nu mai e nimic nou tocmai pentru că ne dorim dragostea aia caldă, stabilă, plină de afecțiune și predictibilă. Dar erotismul este riscant.

“Dorința sexuală nu respectă legile care mențin pacea și fericirea dintre parteneri. Rațiunea, înțelegerea, compasiunea și caramaderia se află în slujba unei relații apropiate, armonioase. Dar sexul trezește adesea o obsesie irațională mai degrabă decât o judecată profundă, și o dorință egoistă mai degrabă decât o apreciere altruistă”
psihoterapeuta Esther Perel în cartea “Inteligența erotică”

Până la urmă, le putem avea pe toate? Dragoste, dorință și sex de calitate? Putem încerca. E un dans nebun și un echilibru fin pe care trebuie să-l ținem.

Iubește, dar nu total. Lasă un spațiu pentru necunoscut. Îmbrățișează separarea dintre voi. Culmea, distanța vă poate apropia. Poate readuce dorința. Iar de la dorință la sex de calitate mai e doar un pas.

“Iubirea se bucură de faptul că știe totul despre tine; dorința cere mister. Iubirii îi place să micșoreze distanța care există între mine și tine, pe când dorinței asta îi insuflă energie. Daca intimitatea crește prin repetiție și familiaritate, erotismul este estompat de ele. Acesta se dezvoltă puternic prin mister, noutate și neprevăzut. Fiind o manifestare a poftei, dorința necesită o amăgire continuă.”, mai scrie în cartea doamnei Perel.

Ieși la un date de Dragobete.

Privește-l de parcă abia l-ai cunoscut. Pune-i întrebări. Privește-l cu interes și curiozitate. Faceți ceva nou împreună.

Mergeți undeva unde nu ați mai fost. Îmbrăcați-vă ca și cum vreți să vă impresionați unul pe altul. Ăsta-i cel mai frumos cadou pe care-l poți oferi iubitului tău. Și nu doar azi, de Dragobete!

În final, vreau să-ți las câteva rânduri din carte care m-au impresionat astăzi. Cât adevăr poate fi în ele! E realitatea pe care o trăim cu toții!

“Văd oameni care sunt atât de buni prieteni, încât nu pot încerca să fie iubiți.

Văd iubiți care susțin atât de tare ideea că sexul trebuie să fie spontan, încât nu mai au parte de el.

Văd cupluri cărora seducția li se pare un efort prea mare, ceva ce nu trebuie să mai facă acum, când sunt căsătoriți.

Văd alte cupluri care cred că intimitatea înseamnă să știi totul despre celălalt. Ei renunță la orice simț al distincției și apoi se întreabă unde a dispărut tot misterul.

Văd soții care mai degrabă ar purta tot restul vieții eticheta “dorință sexuală scăzută” decât să le explice soților lor că preludiul trebuie să fie mai amplu decât actul în sine.

Văd oameni care își doresc cu atâta disperare să înlăture lipsa de vitalitate din relațiile lor, încât sunt gata să riște totul pentru câteva momente de distracție interzisă cu o altă persoană.

Văd cupluri ale căror vieți sexuale sunt reaprinse de o aventură și altele pentru care o aventură pune cu adevărat capăt oricărei legături existente.

Văd bărbați mai în vârstă care se simt trădați de penisurile lor nerereceptive și care se grăbesc să ia Viagra pentru a-și mai alina anxietatea cauzată de adevărul greu admisibil; le văd pe soțiile lor stânjenite de bariera ridicată brusc în fața pasivității lor.

Văd părinți a căror energie erotică a fost stoarsă de creșterea copilului – nu-și amintesc să mai închidă din când în când ușa la dormitor.

Văd bărbatul care consumă pornografie virtuală nu din cauză că nu o găsește atrăgătoare pe soția lui, ci pentru că lipsa ei de entuziasm îl face să creadă că e ceva în neregulă cu el pentru că-și dorește să facă sex.

Văd oameni atât de rușinați de sexualitatea lor încât îi privează pe cei iubiți de acest chin.

Văd oameni care știu că sunt iubiți, dar care aspiră să fie și doriți.„

În final, nu suntem chiar atât de greu de descifrat. În definitiv, femeile nu sunt de pe Venus și nici bărbații de pe Marte.

Toți ascundem în noi aceeași dorință: să fim iubiți, să simțim cum ne bate inima în piept. Să avem o conexiune frumoasă cu o altă persoană. Să fim văzuți. Să fim acceptați așa cum suntem, cu toate defectele noastre, poate chiar să fim adorați în ciuda lor. De ce e atât de greu?